Într-un sat îndepărtat din nord – în sens propriu geografic –  am căutat ieri iarna acolo unde cu siguranţă se aşterne ca în copilărie. Am găsit în satul tăcut amiaza gri, statuară, aşa cum o văzusem într-o pictură de Ştefan Câlţia, şi nu mă mai puteam desprinde privind-o, de impresia de recluziune.

 13

 

Părea că e peisajul unei răscruci de drumuri cufundate sub zăpezi, către un vestejit cătun în care „Abia conture triste şi umbre au rămas”. În zăpezile de altădată mi-am cufundat mâinile să le ard la imaculata lor splendoare. Ceva m-a făcut să-mi rămână obsesiv în minte asocierea dintre pictura lui Câlţia şi atmosfera muzicii lui Dan Andrei Aldea. Pauza de zbucium adusă de sărbători au făcut-o posibilă, de câteva zile mă uit episodic pe YouTube la muzica românească din anii 70. Nu sunt multe videoclipuri. Şi cele care sunt ţin, mai toate, de Cenaclul Flacăra. Toată creaţia tânără de atunci a fost controlată prin acea maşinărie inventată şi polifuncţională de controlat conştiinţe, cu „naşul” de mocăniţă culturală A.P. (nu am chef nici să-i scriu numele). Mi-am amintit de melodia care m-a fascinat în liceu, cântată de Sfinx, Din nou acasă. Compoziţia lui Dan Andrei Aldea, una dintre creaţiile sale muzicale de vârf, a apărut pe un single abia în 1981, Din nou acasă / Zmeul / Fetele albinele, pe care atunci l-am căutat cu toată energia de adolescent îmbătat de muzică, dar, evident, nu l-am avut. Deşi textul poeziei lui Şt. O. Iosif a fost preluat integral, cu toată substanţa sa mistică, titlul original, Învins !, din volumul Poezii, 1902, a fost înlocuit, din raţiuni care ţineau de cenzura perioadei şi de indexul cuvintelor interzise în cultura oficial optimistă, „tinerească, dragi tovarăşi”. Bucata muzicală se înscrie în linia unui veritabil progressive art rock, prin foarte buna stăpânire a gradaţiei polifonice, gândită să potenţeze emoţia versurilor. Ce ar putea vedea astăzi „demult înstrăinatul”, întors la un acasă rural, dar cu siguranţă şi citadin, este şi pentru mine şi, poate, şi pentru cititorii ocazionali ai blog-ului o posibilă temă de meditaţie !

  

http://www.youtube.com/watch?v=YSxmJBO22Dk

 108_01982

  

(Notă: în prima fotografie, reproducere după Ştefan Câlţia, Iarna, ulei/pânză, 150 x 200 cm, 2004)

Învins !

De mult înstrăinatul
               De-abia ce ţi-a sosit,
Aşterne-i, mamă, patul
Să doarmă dus băiatul
               Bolnav şi obosit!
 
Bătu el multă cale
               De când te-a părăsit…
Învins de dor şi jale
Pe prispa casei tale
               Se culcă obosit…
 
Ci nu-ntreba: pe unde
               A fost şi ce-a găsit?
El rana-şi va ascunde
Şi nu-ţi va şti răspunde

              Decât: – Sunt obosit…

Anunțuri