Să fii singur în vagonul cuşetă de cursă lungă, să stingi lumina peste berea rece. Să-ţi organizezi compartimentul, pe o banchetă patul, pe cealaltă postura onirică Madame de Récamier.

Să priveşti jumătatea de lună printre crengi gotice şi flame electrice, în fiecare mugur de noiembrie e un cuib de ciori.

Să vezi stele oglindite în geamul oval, să-ţi imaginezi toate crimele din Orient Expres.

Într-un capăt al vagonului o uşă bate, în răstimpuri, miezul nopţii. 

magritte_timetransfixed 

 

 

(René Magritte, Time Transfixed, u. p., 147 x 98,7 cm, semnat şi datat pe verso „La durée/Poignardée”, 1938)

(19.11., pe la 6 dimineaţa)