Jazz de Bruxelles

Jazz în 3 zile și pe 4 scene împrăștiate prin Bruxelles, de altfel în cîteva minute se poate ajunge de la una la alta pe jos… Mă rog, dacă între timp mersul se păstrează printre abilitățile normale… Ascultatul e gratis, însă tocmai de aia rămîne de plătit prețul echilibrului: ești mereu ispitit de fetele cu berea, care umblă printre scaune și cum văd că nu mai e nimic în pahar sau că ești prea visător te și aduc la realitatea euforizantă: ceva de băut? Răspuns de la care mai toți nu au tupeul să se sustragă! Blondă, brună, roșcată…. tot felul de tentații într-o atmosferă foarte plăcută și pe o vremea însorită, cum în Belgia nu e de multe ori într-un an, aș zice că sînt mai multe zile cu jazz decît cu soare! Din cîte am ascultat, cei care vin pe scene sînt talentați și profesioniști. Ei cîntă jazz!

(Foto D. Agachi, Jazz în Grand Place, Bruxelles, 26.05.2012)

Eresuri

Mi-ai prezis că o să mă înalț
În punctul în care să nu mai aud plumburiul țipăt
Am așteptat îndelung porumbelul în palmă uneori

Tunsura albă e mereu întunecată
Deși mulți îmi spuneu că ar fi impecabilă…
Citeam în gura ploii ziarul șiroia printre degete
Două monezi rîncede cuibăresc prin buzunarele mele
Gîndurile-mi albe pentru negre turniruri
Cînd îți simțeam parfumul tăceam ca la o spovedanie
Păcatul devorării e al meu, Cronos Buimac
Lepădat pe coasta verde în care
Seceta a scrijelit deșertul
Mi-ai prezis că o să mă înalț și iată-mă
Ars în deșertul coastei mele…

(Foto D. Agachi, ferestre în Grand Place, Bruxelles, 25.05.2012)

Călătoria

Se făcea că mergeam cînd în sus, cînd în jos, pe strada Catedralei
Nu vedeam soarele verziu din vîrful turnului,
Eram încă departe…
Lucește noaptea, e un soare de sticlă
Prin ceață abia dacă mă zăream uneori
În vitrine
Cocoșul cîntînd a treia oară
A fîlfîit din aripi
Lovindu-le peste față cu un nour ud
Măștile își pierduseră dinții mi-am spus
De bucuria revederii mele
Una mă îmbrățișează și-mi pune pe umeri fericirea lor neagră
Căutam de fapt o adresă într-un gang pierdut
Și-mi aminteam doar parfumul pe care mi l-ai scobit în piept…

(Ca o ușurare)
Coborîse roua dimineții peste ivoriul candelabru înflorit

(Foto D. Agachi, Masca(ron) pe o străduță din Liège, 16.05.2012)

Umbrela neagră

Discuția intimă cu doamna în negru se va produce undeva, cîndva, suprarealist vorbind nu te poți sustrage…

Uneori speranța ca un balon colorat adaugă negrului impenetrabil, care te răpește, un strop de ceva, poate de umor, ca o ușurare…

(Foto D. Agachi la un hapenning de inspirație magrittiană în preajma Muzeului Magritte, prilejuit de ”Fête de l’Iris”, 6.05.2012, Bruxelles)

Conducte

Cu realism privind, prin conductele metropolei curge o materie neagră, vîscoasă, fetidă, în care se găsește orice, metaforic vorbind, însăși lumea! Ca și cum pămîntul nu le-ar mai suporta, țevile sînt aruncate din subterane și rupte de forțele isteriei telurice. Spărturile nesfîrșitelor conducte ar putea elibera șirul de trupuri care curg împinse în neant, dar care delicată victimă părăsește colivia perfectă, chiar și atunci cînd breșa se produce?… Tema centrală a sculpturii lui Félix Roulin e trupul captiv în impersonalitatea metropolei (conductă, coloană, perete, pavaj).

Félix Roulin, Sculptures, l’acier corten et le bronze oxydé, station Thieffry, Bruxelles

(Foto D. Agachi, 2012)