Dacă, în linii mari vorbind, art nouveau-ul parizian este unul somptuos, cu o radăcină prea barocă și de o ”finețe” onctuoasă, extrasă din savoarea decorativismului ”La Belle Époque”, poate și din aroganța de a fi risipit în lume artele la 1900, art nouveau-ul din Bruxelles este unul aparent mai sărac în decorativ, mai reținut în extravaganța arhitecturală, dar asumîndu-și idei la modă, parcă balansînd între excesele Parisului și sublimul art nouveau, în opinia mea cel vienez. Nu-i vorbă, pastișe pariziene, în sensul unei arhitecturi grele de prosperitate exhibată, se regăsesc și la Bruxelles, însă pe lîngă ele e și rafinament, inovație, e noutatea pietrei și metalului a căror fluiditate de linii pare a se elibera de gravitație, e impresia de fantastic a detaliilor, la Horta bunăoară sugestii insolite strecurate în imaginea arhitecturală te extrag pe nesimțite spre altceva… Art nouvea-ul din Liège e parcă și mai sobru, dacă nu chiar mai frust, în mijloacele de expresie. Arhitectura 1900 din Liège e tributară direcțiilor de evoluție ale celei din Bruxelles și personalităților ei, Paul Hankar avînd o vizibilă influență. E un art nouveau care oscilează între elemente de un decorativism întrucîtva naiv și realizări arhitecturale de o ideație coerentă, în spiritul vremii. Printre altele, e de remarcat acuratețea și ”actualitatea”, în sensul apetenței pentru epurarea detaliilor, la casa arhitectului Paul Comblen.
Maison Comblen, Liège
Simboale masone
Maison Gentry, liniatura art déco
Prin oraș
(Foto D. Agachi, Liège, martie 2012)
dumitruagachi
