dumitruagachiNu ştiu de ce m-am oprit la această imagine. Are poate ceva… Poate privind-o, îi vine cuiva un gînd şi mi-l spune…
(Foto D. Agachi, 9.01.2011)
* * *
6 Comments:
1 Trackback or Pingback for this entry:
-
[...] De uz nu numai… casnic! O felie de cotidian, pe un trotuar, alungînd “ceva? văd la Dumitru. Corina găseşte un… unghi de privire pentru bloggeri. Da, parcă sîntem mai puţin activi [...]
…un mic vagabond incercand sa priveasca prin desisul gardului catre omul de zapada… ce se topeste… construit de tatal baietelului… si spre bradul mare si frumos impodobit (inca) de mama fetitei; se vede mai bine seara, cand luminitele sclipesc…
…la urmatorul Craciun… Mosul va veni si la el; chiar daca nu-i va face placere, trebuie sa duca brazii abandonati de altii… fratii lui mai mici au nevoie de caldura…
!?…pe acesta il va mai lasa nears o zi-doua… poate il va orna cu nuci invelite in staniol… daca nu revine gerul…
Gandul meu e asta: fiind asa de mititel, il putea lua cu radacina cu tot! Acum ar fi fost un brad viu.
Sic transit gloria mundi!:-)
Cristi, cred ca se mira de verdele din vecinatate, nu intelege… Stefana, asa trece pentru un “mititel”, vorba Elenei! Ma intreb de ce e asa de lipsit de pene! Multumesc voua! Mai astept!
a trait – poate nu prea mult – a stralucit (si la propriu!)
”Le roi est mort!
Vive le roi!” peste un an!
Restul e gard viu!
Vali,
multumesc pentru gind! Restul e verde, intradevar…