dumitruagachi
(Foto D. Agachi, 3.12.2010)
Între multele lungi zile cenuşii, undeva în Belgia a dat un senin de câteva ore, nici prea intens, nici prea aspru… După care griul a fost tras la loc, ca o draperie groasă.
În faţa acelui desiş, pe care îl priveam, străbătut de lumina amplificată până la rezonanţă de un nucleu galben, am avut intensa impresie că revăd ceva camuflat în memoria sufletului, mai degrabă… Sigur, toate crengăriile sunt la fel şi orice sihlă bătută de promoroacă, într-o zi senină pare nepământeană… Mai târziu, acasă, mi-am amintit de “paralela” contemplației mele şi am căutat “hăţişul” lui Pollock. Pânzele cu pictura dezlănţuită a lui Pollock trimit oricum la un hăţiş… Eu îmi amintisem unul anume, înzăpezit, în care juca lumina… Hăţişul unui crâng, în starea lui de haos e un model de ordine, spre lumină…
Jackson Pollock, Number 1, 1948 (sursa imaginii)
E minunata asemanarea cu tabloul lui Pollock …
Mulţumesc tuturor!
hm – o fi si la copacii astia vreo ierarhie ”fotosinteziala”?
)
In prima poza observ ca cei din fata (altfel cum?!) poarta caftane boieresti, iar cei mai multi (aia din fundal, fireste!) sunt cam dezbracati..
E, desigur, democraţie! Cei mai mulţi stau şi într-o oarecare ceaţă, după cum a văzut şi obiectivul (aparatului, fireşte), diafana, desigur, dar tot abureală e…
E clar, belgienii au paduri. In curand la noi nu o sa mai putem face poze cu paduri.
Lascaris,
adevărat! Vor ramine vile. Pe un pret de nimic, o vila inseamna hectare de padure taiata! O sa fie o tara de vile, in scurt timp si ele in ruina… Nu o sa ne plinga nimeni de mila!