Câteva expoziţii

Doar câteva dintr-o sumedenie… Am răsfoit un supliment săptămânal de artă al publicaţiei La Libre Belgique. În interior am dat de câteva pagini cu programul galeriilor de artă din Bruxelles, anunțuri mici, în maniera celor din paginile cu vânzări de apartamente.

O selecţie personală:
Poate cel mai titrat expozant e Beniti Cornelis, cu abstracţionismul său.

Frenezia cromatică a asiaticilor: Tomohide Kameyama; Hiroko Hirose
Sugestii mitice la grecul Kostis Georgiou
O familie de bieloruşi, cu o picturalitate şi tehnici foarte actuale: Igor Tishin, Natalya Zaloznaya
Un abstract dominat de uman : Bernard Gaube
Un altul: Claude Viallat

Câteva invitaţii online: Andrei, Elenei, poate complexul personaj-narator-autor reuşeşte să treacă de visul 53!, Ilincăi Bernea, Gabrielei Savitsky, Mirelei Pete, unei inimi, unei blonde ironice şi suprarealiste, doamnei X (a spune misterioasei… e superfluu!), orei inexistente (pe cadran!), lui Gigi Rusu, povestelnicului Ioan Usca, unor prieteni, chipului din oglindă …

Lumina întunecată de amiază…

(Ninsoarea – la Dinant, 26.11.2010.)

Vibra departe morişca izbăvitoare,

Dincolo de orizontul

În care se pierduseră

Toate,

În pădurea de la Waterloo

Încă se mai uscau

Foşnitoarele pete roşii

E o ninsoare plumbuită

Prin coamele cailor, cui îi pasă!

Morişca macină cu aripile ei

Griul mort în pădurea topită

Efectul

William Degouve de Nuncques, Paysage – Effet de nuit, pastel sur papier, 49,2 x 66,7 cm. Bruxelles, Musée d’Ixelles (collection Octave Maus) (sursa)

Vorbeam şi în alte locuri de unul dintre cei mai subtili pictori ai nopţii. Desenul surprinde o noapte fără nimic neobişnuit. O noapte ce pare de o liniştită banalitate, cufundată într-o ceaţă (sau doar lumină înnourată de lună) îngheţată, nemişcătoare, moartă… Totuşi, un teribil efect de captare, de aşteptare a nu ştiu ce, te reţine în “prinsoarea” acelei imagini… Efectul nu e nici pe departe doar vizual, e unul profund interior… Compoziţia, cât se poate de stereotipă, e tensionată de impresii percutante, tocmai punctele de lumină, ochi ficşi, cu scânteieri reci. E un tablou în care efectul de nocturn glisează în unul de fantastic (iar termenul fantastic nu are aici valoare de epitet, ci de concept).

Noiembrie

(Foto D. Agachi, 23.11.2010)

Fascinantul Miro

Joan MIRO, Le cheval de cirque, 1927, huile et détrempe sur toile, 96 x 130 cm, Bruxelles, Musée d’Ixelles (collection Max Janlet), foto; expoziţia: De Dürer à Jan Fabre. Chefs-d’œuvre (« les œuvres les plus prestigieuses de sa collection »).

Mă tot întreb cum poate încăpea într-o compoziţie simplă, un ocean de picturalitate!

Se dedică: Elenei, Andrei