Rătăcesc frunzele roşii pe
Autostradă
Purtate de vânt sau
Doar de maşinile care
Se înşiră fiecare cu
Drumul ei şi toate
Cu niciunul
Peste catifeaua neagră
Plutesc frunzele şi vin spre mine
Ca serile de concerte la care
Nu am acces
Cohen, Melua, Sting, Santana şi mai ales Waters
În culori purpurii
Înşir cuvinte ca un lunatic toamna
Ştiind că rămân suspendate
Toate culorile din seva lor
Coboară
Într-o argilă brună ca un solo
O legendă rock trecea în viteză











Dumi, ma voi gindi la tine pe 20 octombrie (concert Waters), promit!!!! Imi place poezia ta, respira tinerete, in ciuda nostalgiei!
Mulţumesc, Ştefana! Aştept impresii!