dumitruagachiCând lumea unui timp anume o ia razna, cum a fost cea de la 1930, o ia razna cu toate, inclusiv cu arta sa. De la floralul art nouveau la cenuşiul şi sumbrul art deco pare o enormă distanţă vizuală. Sub ideologia brutalităţii acelei perioade s-a ajuns la o arhitectură de buncăr mort, cu uşi etanşe de oţel anticipând camerele de gazare, o arhitectură a ghiarei şi a pintenului de oţel. Pereţii poartă un blindaj gros, nituit, întrerupt de catarge de forma unor lăncii grele teutone. Un exemplu e sediul BNP PARIBAS FORTIS din Bruxelles, Rue du Fossé Aux Loups, 48 (vechiul sediu al Caisse Générale d’Epargne et de Retraite, arhitect Alfred Chambon, 1930, clădire terminată în 1934).
Ai dreptate! Usile chiar parca sunt de buncar! Ce s-o fi intamplat cu arhitectii???
infricosator…
Macar basorelieful de la intrare lumineaza putin constructia gri si infricosatoare.
“Cand lumea unui timp anume o ia razna”! CATA DREPTATE AVETI!!! Va citesc de mult si ma bucura fiecare gand al dumneavoastra! Nu comentez, de regula, pentru ca e “prea sus” de comentat!!
Elena, arhitectul s-a integrat “tendinţelor” epocii… Da, Andra, impresia de înfricoşător e foarte prezentă, e dată de ansamblul arhitectural dar şi de fiecare detaliu… Acel capăt de stradă lasă o pregnantă impresie kafkiană, are o pantă mai accentuată şi e cumplit de pustiu… Friza, tocmai ea, care pare că nu se mai termină, accentuează neliniştea. Nu am mai avut chef să comentez… Cele două realizări artistice, arhitecturală și sculpturală se completează în a exprima un mesaj ideologic. Mulțumesc pentru descoperirea lui Prudnikokk; mi-a plăcut! Otilia, sunt gânduri… Mulțumesc!