dumitruagachi… într-o răcoare de lumină! Ceaţa e poate cel mai pictural şi inefabil interval. Absoarbe perspectiva în păienjenişul dimineţii, sugerând-o. Oarecum, oarecând păduri cutreieram.
Foto D. Agachi, Dimineaţă la Walhain, Belgia, 31.08.2010
Archive for august, 2010
priveam cerul adunat în mirişte
ca într-un vis
albastru cu norii alburii din pictura franceză
aşa cum visăm taţii şi mai ales mamele
În fotografiile tinereţii lor sepia
în hainele de nuntă,
cu zâmbetul de alt început în priviri
sepia sau albastre-alburii…
un vis straniu
venit de nicăieri, poate din fotografia înrămată ca un tablou
(Foto D. Agachi)
Întâlniri cu gândurile, conexiuni, rezonanţe, …
În Parc de Bruxelles (situat în centrul oraşului, în vecinătatea Palatului Regal) s-au adunat, ca o iluzie din alt veac, Théâtres Nomades, (între 19 – 22 august 2010, la a IV-a ediţie a festivalului). Era teatru peste tot, pe 6 scene sau pe oriunde… Organizatorii au anunţat, în programul festivalului, peste 50 de spectacole. Cu gândul la Andra şi Elena am văzut 3 reprezentaţii şi multe secvenţe din altele.
Spectacolul trupei Atelier Nocturne cu Bêtes de foire sur piste de danse: expresivitatea actorilor într-un melanj dinamic numai bun pentru orice fel de loc, chiar şi un mic amfiteatru însorit…
Un spectacol special: Virginie Nati des Etoiles, al trupei Compagnie Karyatides.
Spectacol foarte scurt, foarte ingenios prin jocul demiurgic al naratorului (actor) cu feeria, cu viscolul, cu stele căzătoare. Virginie Nati e cea care (re)povesteşte cu umor (!) subtil istorioara micuţei vânzătoare de chibrituri. Pare o siluetă „uşor supranaturală”, dacă nu ar fi suprarealistă şi cu totul post-modernă, interpretată de Karine Birgé. Într-o valijoară pe care povestitoarea o deschide sunt şi decorurile şi personajele, miniaturale ca nişte totemuri. Cea care povesteşte le aşează pe un spătar lat de scaun, pe măsură ce singurul episod consemnabil din viaţa (destinul) fetiţei se deșiră. Se nasc din suflarea şi mişcarea povestitoarei şi viscolul şi gerul şi căldura de-o clipă a chibritului şi visul îngheţat al fetiţei. Visul cu un gigantesc brad de Crăciun precede întâlnirea dincolo de timp cu bunica ei, care o ridică pe un covor zburător „pilotat” de mesagerul în negru… O stea ca artificiile din bradul Crăciunului nu cade ci se ridică…
Secvenţe:
(Foto D. Agachi, 21.08.2010)
Belgia rurală, oricât de urbanizată ar părea, te surprinde cu ritmul ei, unul parcă rupt de cotidian, retardat, rămas tânăr în alt secol, ca acele chipuri de la ţară, despre care afli cu stupoare că au o vârstă absolut venerabilă, la vedere fiind însă una mai tânără cu vreo 30 de ani… În Rixensart mi-a atras atenţia foişorul unei vile semeţite, fără a deranja peisajul mai degrabă vegetal, o realizare art nouveau cu proporţii şi detalii cu totul frumoase. Un medalion din mozaic face introducerea în atmosferă, pentru privitorul atent: La fée du lac, 1902. Numele trimite cumva la povestea miticului rege Artur, vila aflându-se nu departe de Lac de Genval, destul de întins, a cărui clipoceală metalizată predispune la o poveste cu zâne. Nu am reuşit să aflu numele arhitectului acestei vile de la începutul secolului trecut, art nouveau mai degrabă eclectic, însă cu toate astea un model de rafinament…
… se ridica din covor. Există multe arte, unele moarte, altele vii, unele capodopere, altele mici, incredibile obiecte bune la nimic, dar care au în ele ceva din inefabilul umanului. Sunt arte ale clipei, muzica, spectacolul în genere, care-şi revarsă emoţia ca o cascadă şi rămâne doar amintirea lor. Important la o artă perisabilă e chiar efortul care o face să se întâmple. În Grand-Place din Bruxelles, din doi în doi ani, tineri voluntari alcătuiesc un covor din flori, anul acesta din bégonias belges şi azalées (13 – 15 august). O remarcă: în jurul covorului priveau foarte mulţi români, incredibil de mulţi…
Motivul vitraliului gotic
Arhanghelul Mihail doborând balaurul
(Foto D. Agachi)
