Forţa detaliului e absolut surprinzătoare în arhitectura Art Nouveau-lui. Dacă volumul construit e practic acelaşi, mereu repetat, cu mici variaţii la câte un colţ de stradă, tocmai detaliul a fost cel care a făcut posibilă arhitectuara. Doar pe câteva străduţe din Bruxelles umblând, cu nu mai mult de 40… 50 de case, detaliile predispun la un veritabil joc de imaginaţie. Datorită valorii lor plastice, foarte multe dintre clădiri sunt clasate. Străduţele par labirintul unei galerii de artă în care aşezarea lucrărilor e aleatorie şi nicidecum pe autori, o expoziţie pentru un concurs „recunoaşteţi arhitectul”… În jocul detaliilor, fiecare arhitect a recreat, reformulat, în stilul propriu iar fiecare mare arhitect a avut stil. Oricât de dezinzvoltă ar fi tratarea unor detalii sau oricât de discretă, ele poartă  aceleaşi tuşe, aceeşi lumină care conferă identitate. Uneori lucarea, ca o pânză, poartă o semnătură şi o dată, de regulă în dreapta, jos.

(Maison Beyens, rue de l’Abdication, 4, Bruxelles, 1904, arhitect G. Strauven)

(Vitraliul unei case, aceeaşi străduţă)

(Casă, rue Campenhout, 51, Bruxelles, 1901, arhitect G. Strauven)

(Detalii, case, Rue Charles-Quint)

(Atelierul pictorului Potvin, Rue Charles-Quint, 103, 1898, arhitect Paul Hamesse; atelier si în prezent!)

(Casă, Avenue de la Brabançonne, 52, Bruxelles, 1899, arhitect Armand Van Waesberghe)

Selecţia şi felicitările zilei: Bravo Drama Club; pe bloguri, ca print-un labirint de străduţe, deja stilul unora e inconfundabil… Blogul e de fapt un vitraliu, nu o fereastă…

(Foto D. Agachi, 29.04.2010; reproducerea textelor sau a fotografiilor care ne aparţin nu este permisă fără citarea sursei sau link la articol respectiv.)