Dintre lucrările expuse (virtual) pentru viitoarea „licitaţie de primăvară” la Galeria ARTMARK, mi-au atras atenţia câteva ce stau sub semnul unor corespondenţe. Privind imaginile, o puternică impresie sonoră mi-a rămas, nemaivorbind de faptul că două lucrări au titluri legate explicit de vibraţie, fie că e vorba de energii subtile, invizibile sau de sonoritatea specială a vântului. Un desen din perioada Grupului 111 al lui Constantin Flondor, trimite la concreteţea de fizician a unei diagrame. Poate că o apropiere de Klee e prea îndrăzneaţă. Vibraţia desenului are perfecţiunea unei formule matematice, oscilaţiile descriu volumetrii piramidale.

(Constantin Flondor, Studiu de energie, cărbune pe hârtie, 60 x 85 cm, semnat şi datat dreapta jos, în creion, Flondor, (19)67, sursa)

Într-o stare simfonică a vibraţiei, volumele plane ale lui Flondor par a se combina într-o mecanică evoluată, ca nişte sofisticate instrumente de percuţie, fiecare cu sunet straniu şi toate împreună aşezate într-un spaţiu-orchestră, finit şi deschis totodată.

(Paul Neagu, Curtea, creion pe hârtie, 29 x 33,5 cm, semnat, intitulat şi datat dreapta jos, cu negru, THE COURT, P.NEAGU, 1985, sursa)

Pictura lui Piliuţă nu-mi este foarte apropiată. Însă într-o pânză cu pregnanţă de albastru pal, un gang ca un tub de orgă amplifică sunetul vântului. Lumina intensă, albă, de la baza coloanei sonore potenţează sonoritatea ansamblului. Un vrej vegetal, albastru şi el, este absorbit de curentul ce se scurge prin fanta dintre clădirile înalte. Intuiţia compoziţională de excepţie a pictorului, nu ştiu dacă foarte căutată, mai degrabă inspirată, a adus în tablou, dincolo de vibraţia culorii, şuierul unui vânt de vară.

(Constantin Piliuţă, Stradela vântului, ulei pe pânză, 52,3 x 45 cm, semnat dreapta jos, cu negru, C. Piliuță, sursa)

Un superb desen, ca realizare tehnică mai ales, a lui Horia Bernea, pare a nu avea nimic sonor în el. Tema desenului e una dintre cele consacrate, Coloana. Însă tocmai explozia florală, cu scintilaţiile ei rozii, care se vede în deschiderea dintre cele două uşi, în exteriorul marcat de coloană, are sonoritatea unui timpan.

(Horia Bernea, Coloana, acuarelă şi cărbune pe hârtie, 57,5 x 39 cm, semnat şi datat, dreapta jos, în creion, Bernea, noembrie 1988, sursa)

Dedicaţie Andrei, Ştefanei (şi) lui Mihai, doamnei X a cărei supoziţie trimite la şuierul aerostatic de la ora 25.