Îmi place să fiu singur în galerie atunci când văd o expoziţie. E o senzaţie profundă de libertate, dacă orice unghi din care vreau să privesc îmi este accesibil. Mai ales într-un spaţiu mai puţin îngrijit, cum e cel al Galeriei Cupola din Iaşi. Este frustrant să vezi în ce locuri, puţin generoase cu privirea, e prezentată arta făcută la Iaşi de o generaţie tânără de artişti plastici. Prin urmare, vernisajele nu mă atrag, se mai adaugă şi inconfortul prelungit al discursurilor de prezentare ţinute de o singură figură… desigur, criticul Valentin Ciucă. Aşa că am văzut expoziţia în avanpremieră, vernisajul fiind programat pentru 3 februarie la ora 18. Demersul plastic e un veritabil tratat de filozofie, Percepţia omului, şi stă sub un semn numeric tare, 3, însemnând ziua vernisajului dar şi că protagoniştii şi-au spus 3 GRUP, Felix Aftene, Zamfira Bîrzu şi Gabriela Drinceanu… Miza actualei expoziţii este tocmai „sonoritatea” grupului, fiecare artist confirmând în mai multe rânduri prin „reprezentaţii” individuale reuşite. Seducătoare mi-a părut acurateţea tehnică, dar şi tematică, a pânzelor lui Felix Aftene. Fundalul este abolit în favoarea unui negru impenetrabil, locuit de hieratice făpturi aflate într-o tinereţe fără vârstă, cu trupuri de o grotescă stranie frumuseţe. Adoptând o tehnică foarte bine exersată a figurativului şi reprezentării fotografice a detaliului anatomic, Aftene distorsionează subtil percepţia omului, văzându-l în precaritatea şi limitele sale de comunicare, altfel spus, în colivia propriei sale muţenii. Personajele lui Aftene sunt instantanee ale unui straniu balet, pe o celebră piesă neterminată pentru pianina mecanică. În proximitatea pânzelor lui Aftene stă mecanica celestă, captată de sculptoriţa Gabriela Drinceanu. Sprintenii îngeri alergători şi cu multe aripi par a lega, într-un nod de mişcare, sărutul cercului spart, din pânza Zamfirei Bîrzu.
Felix Aftene
În primplan, Îngeri, Gabriela Drinceanu
Pictură de Zamfira Bîrzu, ansamblu şi detaliu.
(Foto D.A., 2.02.2010; condiţiile dificile de fotografiere au afectat calitatea imaginilor).

















Sunt foarte buni!
Foarte frumos
Multumim
Informatiile ajung greu in alta parte de tara
Elena, Belle de Jour, multumesc!
Tot tablourile lui Aftene mi-au atras atentia.
Au ceva straniu … dar si real.
Vania,
D-l plutonier major Onici m-a înțeles când am afirmat că se cade să adresez naratorului mulțumirile pentru citare…