Mitul creatorului – o interpretare (31.10.09)

Trupa de teatru Drama Club îşi asumă temele grele, ce lovesc în suflet ca într-un gong. Şi nu e uşor să încerci a te juca în marginile profunzimii lui a fi, se poate rata, pentru că, nu-i aşa, de la sublim la ridicol… e doar o piruetă a lui Ianus. Însă până acum Drama a privit mereu către faţa sublimului! Iar multe dintre încercările Drama, mai ales cele scurte, deşi complexe, sunt happening-uri şi astfel au şansa de a fi jucate ca o temă de jazz, ocupând orice spaţiu. Am văzut spectacolul Statuile de trei ori în 2 zile, mai întâi în Aula Magna a Laurianului vechi (29 oct.), apoi în Holul de granit al celui nou (30 oct., la amiază)…

Fiecare reprezentaţie e unică şi prin spaţialitatea ei. Însă când a fost jucat la Teatrul Eminescu (30 oct., seara), spectacolul a primit toată frumuseţea specială a scenei, locului inventat pentru a da şansă iluziei să salveze iluzoriul, trecerea noastră prin lume…

Căutând să văd modul cum a fost reflectată în media întâlnirea aniversară Laurian 150, am dat de înregistrarea de bună calitate, de pe situl live.botosani.ro. Pantomima Statuile a deschis manifestarea (http://www.live.botosani.ro/#top, selectare transmisii înregistrate în meniu coloană stânga, LAURIAN ANIVERSAR – 150 de ani de învăţământ, min. 0:00 – 12:25)