Şansa jubileului (31.10.09)

De fapt e mai degrabă firesc să nu-ţi pară că o aniversare are ceva cu totul special în ea. Însă privind mai cu luare aminte, constaţi cât de special e jubileul… E, pentru cei mai mulţi dintre noi, unic. E ca trecerea unei comete, spre exemplu, ţi se întâmplă o dată în viaţă să o vezi. Am căutat printre cometele care revin, spre a „luci vederii noastre”, una caracterizată de o cifră care se împarte la 5, cum s-a încetăţenit printre muritori să împartă viaţa în praguri de 5 şi 10 ani, iat-o, e Swift Tuttle care se apropie de pământ la câte 125 de ani… Aşa că într-o seară de vineri, 30 oct. 2009, în sala Teatrului Eminescu mi-am dat seama că e până la urmă  o mare şansă să-l fi sărbătorit împreună pe el, Laurianul – o stare de spirit! La 150 de ani au sărbătorit cei care îi sunt elevi, absolvenţii de la tineri la vârsta senectuţii, profesorii şi, din fotografii, chipurile luminoase ale unei venerabile istorii…

Spectacolul de final al manifestării, parodic, a fost gândit şi regizat de elevul Alex Sârbu (http://www.live.botosani.ro/#top, selectare transmisii înregistrate în meniu coloană stânga, LAURIAN ANIVERSAR – 150 de ani de învăţământ, de la 2:05:40 la 2:47:20)

Mitul creatorului – o interpretare (31.10.09)

Trupa de teatru Drama Club îşi asumă temele grele, ce lovesc în suflet ca într-un gong. Şi nu e uşor să încerci a te juca în marginile profunzimii lui a fi, se poate rata, pentru că, nu-i aşa, de la sublim la ridicol… e doar o piruetă a lui Ianus. Însă până acum Drama a privit mereu către faţa sublimului! Iar multe dintre încercările Drama, mai ales cele scurte, deşi complexe, sunt happening-uri şi astfel au şansa de a fi jucate ca o temă de jazz, ocupând orice spaţiu. Am văzut spectacolul Statuile de trei ori în 2 zile, mai întâi în Aula Magna a Laurianului vechi (29 oct.), apoi în Holul de granit al celui nou (30 oct., la amiază)…

Fiecare reprezentaţie e unică şi prin spaţialitatea ei. Însă când a fost jucat la Teatrul Eminescu (30 oct., seara), spectacolul a primit toată frumuseţea specială a scenei, locului inventat pentru a da şansă iluziei să salveze iluzoriul, trecerea noastră prin lume…

Căutând să văd modul cum a fost reflectată în media întâlnirea aniversară Laurian 150, am dat de înregistrarea de bună calitate, de pe situl live.botosani.ro. Pantomima Statuile a deschis manifestarea (http://www.live.botosani.ro/#top, selectare transmisii înregistrate în meniu coloană stânga, LAURIAN ANIVERSAR – 150 de ani de învăţământ, min. 0:00 – 12:25)

Lacrimi de piatră (30.10.09)

Aşa cum fiecare dintre noi purtăm, mai mult sau mai puţin vizibil pe chip, bagajul însângerat al existenţei noastre, în viziunea Drama Club şi statuile ascund, în posturile lor împietrite, sensibilităţi pe care le putem imagina, dar pe care nu vom şti niciodată să le percepem… Forţa iubirii umane nu e capabilă să depăşească în măreţie iubirea pe care o poate aduna, în cămaşa de piatră a sufletului ei, o statuie. Spectacolul Drama Club reuşeşte să facă transparentă, pentru câteva clipe, cortina rece dintre statui şi oameni.  Aşa s-a întâmplat la Balul Sarmis (29 oct. 09, seara) în cadrul manifestărilor Laurian – 150. Bravo celor care dau viaţă statuilor, bravo Drama Club!

 

Coloanele Frumoasei… (30.10.09)

Ansamblul Mănăstirii Frumoasa din Iaşi e o veritabilă sinteză. Palatul de pe ziduri, cum e cunoscut în monografii şi tomuri de istoria artei, e una dintre cele mai relevante şi sincrone reflectări ale neoclasicismului moldovenesc, racordat la cel european. Atmosfera meditativă la care predispune acel spaţiu arhitectural  şi sacru e pigmentată cu subtile simboluri ezoterice…

Coloanele lui Creangă, la Golia (28.10.09)

Când văd un pridvor ritmat de coloane, în suflet mi se reface o involuntară şi puternică legătură cu impresiile lăsate de coloanele lui Bernea, pe care am avut şansa să le văd la Ipoteşti, cândva. Ieri mi-am luat un răgaz şi priveam, în lumina filtrată printre frunze galbene, grădina ca un decupaj în istorie a Mănăstirii Golia din Iaşi. Pe o latură a ei se găseşte o casă medievală, una dintre puţinele autentice care s-au păstrat şi nu vorbesc numai de Iaşi. Are faţade brute din piatră, însă la intrare 4 coloane dau locului prestanţă şi echilibru. Coloanele sunt din piatră, cu o bine proporţionată bază prismatică. Vegetalul discret al capitelurilor adaugă coloanelor, deşi nu prea înalte, eleganţă. Văzusem echilibrul acesta dintre masiv şi arc, dintre plin şi gol şi la câteva dintre coloane la Horia Bernea, mai ales cele din interioare de biserici. Chilia coloanelor de la Golia e legată, prin tradiţie, de numele lui Ion Creangă care  locuit acolo vreme de 5 ani (1866 – 1871). Obloanele cu încuietori ca nişte cleşti desfăcuţi de tortură şi balamale grele, din fier forjat, dau zidurilor o patină stranie…