dumitruagachi…continuă să mă fascineze răsăritul… Am oprit maşina pe şoseaua pustie şi am privit. Răceala dimineţii a devenit mai aspră. Impresie – răsărit de soare mi-am spus, evocând vibraţia luminii din tabloul lui Monet, sunt fascinante clipele în care picătura incandescentă de metal topit evaporă în juru-i oceanul de-ntuneric…
E ca-ntr-un vers de Cohen: And the sun pours down like honey…
Mihai
Salut Mihai,
Cu versul lui Cohen ai intregit dulce-a senzatie a solitudinii. Pentru citeva clipe e dat sa simti maretia luminii ca la-nceputuri…
Cat e de departe, dar cat de aproape-i simtim caldura !…ca un prieten bun…