
În dimineaţa aceasta priveam, mergând spre Iaşi, soarele ce abia inciza voalul lichid de nouri. Umezeala toamnei se insinua pe văi, răsfirând reliefuri fugare. Umezeală acră, îmbâcsită de fumul veşted, topit pe şosea… Aşa începe toamna, mi-am spus!

(Fotografia a doua, ca şi imaginea din 24.08, au fost luate din acelaşi loc şi cam la aceeaşi oră a dimineţii)










