Prea multă simetrie nu strică… (26.06.09)

… Sau nu strică mai ales în arhitectură. Arhitectura de factură clasicistă din Botoșani oferă o reperezentantă de marcă, cu o alură palatină, cunoscută și sub denumirea de Casa Moscovici. Mă intrigă faptul că, inclusiv într-o documentație oficială cum este Lista Monumentelor Istoriece (LMI) – 2004 (publicată în Monitorul Oficial al României), deși denumirea apare, nu se oferă vreo explicație referitoare la numele Moscovici, după cum nu am găsit-o nici în sursele la îndemână pentru documentare. Sigur, e oarecum logic și de înțeles, e în firea lucrurilor să fie vorba de numele celui care a construit clădirea sau a primului ei deținător, și e de presupus că acela era evreu, însă nici sursele Comunității Evreilor din România sau Botoșani nu spun nimic. După datarea LMI, clădirea a fost construită în 1872. Apartenența la arhitectura clasicistă franceză este vizibilă, însă, împrumutând și un echilibru aproape sever, clădirea inspiră ceva din eleganța vieneză.

Este cunoscut că orientarea clasicizantă în arhitectura a prefigurat modernitatea. În arhitectura moldovenească, elementele formale clasiciste provin din repertoriul (neo)clasicismului european, venit pe filiere diferite, atât prin neoclasicismul rusesc, dar si prin cea central-europeană. Indiferent de proveniență, arhitectura clasicizantă s-a bucurat de indiscutabil prestigiu și s-a impus ca formulă stilistică la cele mai importante cladiri publice și conace ale perioadei (unele cu frumoase parcuri). Nu a făcut excepție nici Casa Moscovici din Botoșani, cu ale sale 4 fațade individualizate, înconjurată de 3 străzi, una dintre intrări (la vest) dând spre un parc cu arbori și alei… Iar când s-a intervenit în timp asupra clădirii și s-a închis balconul fațadei de vest, cei care au creat mica seră au păstrat eleganța și bunul gust, punând o dantelărie rarefiată din fier forjat.