Un mormânt cu însemne domneşti la Scânteia. (31.05.09)

Una dintre lespezile funerare care se află la circa 20 de metri la est de biserica satului Scânteia, din judeţul Iaşi, mi-a atras imediat atenţia. Despre „atmosfera” locului am scris un articol cu doar câteva zile în urmă. Nu am spus mai multe atunci, pentru a nu impieta „vraja” pe care încercam să o transmit. http://dumitruagachi.wordpress.com/2009/05/27/pietre-in-iarba-26-05-09/ Lespedea, plasată nu întâmplător la est şi aproape de biserica ştefaniană, prin urmare în zona de mare cinste din faţa acesteia, are la partea superioară o stemă care o individualizează, stema însăşi remarcându-se prin compoziţia inedită. Din păcate, lăsând la o parte efectul vizual de patină şi „poezia” lichenilor, detaliile sunt erodate şi sunt observabile cu greu. Elementele compoziţiei, deşi de un aspect frust, sunt foarte interesante şi expresive; se observă însă  o lucrare mai puţin elegantă şi îngrijită, marcând o provenienţă mai degrabă de atelier „popular” (să-i spunem, forţând termenul) decât de centru cu veritabile valenţe artistice.

Deasupra a 2 ramuri de finic (palmier) stilizate, este sculptată stema Moldovei. Elementele stemei permit şi o plasare în timp a mormântului. Întâi, surprinde coroana princiară deschisă aşezată deasupra capului de bour, ale cărui coarne sunt orientate spre interior (modificarea formei coarnelor apare începând cu 1409). Mai văzusem o astfel de coroană, la stema pisaniei de la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, ctitoria, sfinţită în 1639, a domnitorului Vasile Lupu (stemă încărcată de semnificaţii teologice, pe care a interpretat-o Sorin Ullea; o să revin cu o analiză a stemei de la Trei Ierarhi).

Steaua dintre coarne, probabil că a existat în reprezentarea de pe lespedea de la Scânteia, poate chiar supradimensionată, altfel nu se explică deschiderea acestora.

În stânga capului de bour e un astru cu 8 colţuri şi e pertinent să fie considerat ca reprezentând soarele şi nu o stea (nuanţa este importantă în contextualizarea compoziţiei). În partea dreaptă a capului e reprezentată o floare cu 4 petale, însă centrul ei trimite indubitabil la iconografia stilizată a lunii. O foarte bună sinteză (inclusiv cu ilustraţii lămuritoare) despre stemele Moldovei se găseşte în Wikipedia.  http://ro.wikipedia.org/wiki/Stema_Principatului_Moldovei  Accentuez anumite aspecte, doar pentru argumentarea observaţiilor mele în ce priveşte lespedea din vechiul cimitir, aflat în jurul ctitoriei lui Ştefan cel Mare, de la Scânteia. Mai întâi că în 1563, în ultimul an al domnie lui Despot Vodă, în stemă apare plasată peste capul de bour o coroană princiară deschisă (acest interesant aventurier a ţinut să accentueze asupra „originii” sale „princiare”). „Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada şi buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transformă în soare.” (Wikipedia)

O astfel de reprezentare, cruce-coroană-spadă-buzdugan se găseşte în stema turnului de intrare al Mănăstirii Golia, despre care ne-a lăsat o descriere Paul de Alep, în 1652-1653. Prin urmare, urmând indiciile plasate în stema sculptată pe lespedea din satul Scânteia, se poate spune că aceasta este foarte veche şi putea fi realizată începând cu perioada domniei lui Despot Vodă. Alte elemente, cum ar fi soarele din partea stângă a capului de bour, indică perioada lui Vasile Lupu (poate după sfinţirea bisericii Trei Ierarhi, prin urmare după 1639) şi, oricum, înainte de sfârşitul sec. al XVIII-lea, când, „chiar dacă elementele heraldice vechi rămân în esenţă aceleaşi, stema devine tot mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate”. Caracterele inscripţiei de sub stemă, parţial păstrată, trădează o scriitură mai puţin îngrijită faţă de realizările din acea epocă.

Din câte mi s-a spus, mormântul nu a fost cercetat arheologic, e posibil să nu fi atras atenţia (!), deşi săpături arheologice interioare la biserică s-au făcut în anii 80 de arheologul Stela Cheptea. Poate cercetătorii vor aduce informaţii interesante, prin descifrarea inscripţiei.

(Fotografiile ne aparţin, D.A.; reproducerea lor nu este posibilă fără acordul nostru).