M-a amuzat deseori strădania unora de a încerca să convingă, că un anume peisaj neaoş a inspirat versurile eminesciene din Călin (file de poveste), VIII, „De treci codri de aramă, de departe vezi albind / Ş-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint.” Predilecţia pentru localizare a dat inclusiv roade turistice (poate singurele îndreptăţite, ştiindu-i numeroşi pe consumatorii de pseudomitologii). Naivitatea, cu subiacente efecte comice, a constat în a nu fi sesizată evidenţa: „peisajul” la care am făcut trimitere, stilizat poetic şi totuşi de o concreteţe atât de vie, este un relief temporal.

stefanciltea7

(Ştefan Câlţia, În Şirine, ulei/pânză, 120 x 120 cm, 2006)

Cu surprindere am constatat că şi la pictori relieful pendulează între o încărcătură spaţială cât se poate de „concretă” şi una temporală, superfluu spus, „abstractă”, dar uneori exprimată şi într-o astfel de manieră. Există pictori care ei înşişi ţin să-şi localizeze cu minuţie pânzele, din raţiuni de motivare a compoziţiei, de adaptare la motiv adeseori şi uneori de temă: deal la …, minaret la… În pictura lui Ştefan Câlţia, pe care o ştiam subtil aluzivă, simbolic-ezoterică, am întâlnit forţa peisajului născută dintr-un meta-relief, unul cu valenţele a-temporalităţii, deşi pictorul operează cu succesiuni spaţiale cât se poate de vizibile.

stefanciltea9 

(Ştefan Câlţia,  Calea albă, ulei/pânză, 155 x 175  cm, 2006)

Despre prezenţele simbolice din peisajele lui Câlţia nu mai trebuie vorbit, excesul de interpretare rupe vraja…

stefanciltea1

(Ştefan Câlţia, Zburătorul din Şona, ulei/pânză, 120 x 120 cm, 2006)

stefanciltea10

(Ştefan Câlţia, Drum, ulei/pânza, 89 x 131 cm)