Dimineaţă, trecându-mi mâinile prin zăpada pufoasă, am simţit fulgere minuscule în pielea parcă alergică la micro-acele iluzorii, pufoase, expandate la – 5 °C.

108_0124a

Suflam peste aglomerarea de cristale şi o pâclă, ca de păpădie răscoaptă, s-a ridicat să îngroaşe fulguiala rară care ne-a învelit, de câteva zile, cu sărbătoarea Crăciunului. Am găsit pe blog-uri dedicate pasiunii pentru dacism, trimiteri la milenara substanţă spirituală a Crăciunului şi a pomului-brad. Sigur, ipotezele sunt seducătoare dar nu am chef să le comentez aici. Fascinant e că ne dorim acel bard împodobit de sărbători să fie lângă noi, Andra visează la el cu ardoare, mi-l doream şi eu în copilărie, deşi m-a vizitat doar de câteva ori. Acum câţiva ani am cumpărat un brad artificial cu gândul că dăm o şansă unui brăduţ să rămână în munţii lui… Nu am reuşit însă să avem sentimentul acela special al bradului de lângă noi, cu toată strădania noastră.

108_0128a