… aş vrea să mai sporovăiesc pe blog. Însă nu am răgaz. Septembrie ucide timpul. Toate toamnele fac la fel, cea de acum parcă mai abitir. Pe blog-uri pare că a dat îngheţul. Pe câmpuri încă nu. Am văzut fâneţele abia roşiatice zilele astea, în care septembrie a părut mai solar. Pentru a mă regăsi în atmosfera taberelor de pictură ruginii, de odinioară, trimit la 2 tablouri. Dacă tot e îngheţ, măcar să fie arămiu.
Ion Grigore, Toamnă la Ipoteşti
Stelian Onica (o pânză a cărei temă e trecerea, să-i spunem toamna cea de toate zilele…)
septembrie 30, 2008 at 1:48 pm
[...] http://dumitruagachi.wordpress.com/2008/09/30/emotii-ruginii/ [...]
octombrie 1, 2008 at 3:59 am
E superb…tot.
octombrie 1, 2008 at 8:15 am
Multumesc, Stefana ! Incerc sa aduc mai aproape prietenia picturii la acest simpósion (nu cred ca e nevoie, dar ma explic totusi, asa consider blog-ul)…
octombrie 3, 2008 at 2:12 am
De acord cu tine, Dumi. Blogul trebuie sa fie ceea ce vrem noi sa fie, nu ceea ce vor regulile (scrise or nu). Am aflat citind pe blog-ul tinarului prodige Alex Sirbu ca ar exista niscai reguli potrivit carora un blog e destinat succesului au ba. Si mi-am zis: Mai sa fie! ce intuitie teribila am avut cind am pus SavaDomus sub semnul vorbelor lui Cioran: «L’échec est un triomphe, si c’est notre échec. Périssons avec orgueil. » Sa ne pierdem deci , invaluiti in semnele textelor noastre, ascultind notele din “Muzici” si privind cu nesat picturile care ne incinta atit ochiul, cit si sufletul! Sa pierim, fie! fara resemnare insa, ci dimpotriva, cu orgoliu!Orgoliul de a supravietui lumii succesului!